Wednesday, May 2, 2012

„ACI SOSI PE VREMURI”, de Ion Pillat


-Traditionalism -

La casa amintirii cu-obloane si pridvor,
Paienjeni zabrelira si poarta, si zavor.

Iar hornul nu mai trage alene din ciubuc
De când luptara-n codru si poteri, si haiduc.

În drumul lor spre zare îmbatrânira plopii.
Aci sosi pe vremuri bunica-mi Calyopi.

Nerabdator bunicul pândise de la scara
Berlina leganata prin lanuri de secara.

Pie-atunci nu erau trenuri ca azi, si din berlina
Sari, subtire, -o fata în larga crinolina.

Privind cu ea sub luna câmpia ca un lac,
Bunicul meu desigur i-a recitat Le lac.

Iar când deasupra casei ca umbre berze cad,
Îi spuse Sburatorul de-un tânar Eliad.

Ea-l asculta tacuta, cu ochi de peruzea...
Si totul ce romantic, ca-n basme, se urzea.

Si cum sedeau... departe, un clopot a sunat,
De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.

Dar ei, în clipa asta simteau ca-o sa ramâna...
De mult e mort bunicul, bunica e batrâna...
Ce straniu lucru: vremea! Deodata pe perete
Te vezi aievea numai în stersele portrete.

Te recunosti în ele, dar nu si-n fata ta,
Caci trupul tau te uita, dar tu nu-l poti uita...

Ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu:
Pe urmele berlinei trasura ta statu.

Acelasi drum te-aduse prin lanul de secara.
Ca dânsa tragi, în dreptul pridvorului, la scara.

Subtire, calci nisipul pe care ea sari.
Cu berzele într-ânsul amurgul se opri...

Si m-ai gasit, zâmbindu-mi, ca prea naiv eram
Când ti-am soptit poeme de bunul Francis Jammes.

Iar când în noapte câmpul fu lac întins sub luna
Si-am spus Balada lunei de Horia Furtuna,

M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist,
Si ti-am parut romantic si poate simbolist.

Si cum sedeam... departe, un clopot a sunat,
Acelasi clopot poate, în turnul vechi din sat...

De nunta sau de moarte, în turnul vechi din sat.




Prezentarea generala a curentului

Traditionalismul reprezinta o miscare literara manifestata in perioada interbelica a carei ideologie preia elemente din orientarile antebelice (samanatorism si poporanism). Temele fundamentale ale traditionalismului interbelic au fost viata rurala, credinta, folclorul, timpul. Motivele care sustin aceste teme sunt: motivul stramosilor, al bisericii, al naturii etc.

O trasatura esentiala a traditionalismului este lipsa ambiguitatii specifice modernismului, textele fiind usor de inteles. Figurile de stil sunt simple, predominand epitetul si comparatia. Versificatia este simpla, existand intotdeauna rima, ritm si nefiind utilizat ingambamentul.

Reprezentantii traditionalismului in lirica romana sunt Ion Pillat, Vasile Alecsandri si Adrian Maniu.



Introducere opera + Tema si motive literare

Ion Pillat reprezinta in literatura romana interbelica un reper pentru doctrina traditionalista deoarece volumele sale denota teme specifice curentului.

Poezia  „Aci sosi pe vremuri” face parte din cilcul „Trecutul viu” din volumul „Pe Arges in sus” si are ca tema trecerea timpului care, insa, nu poate altera iubirea. Macrotema este sustinuta de o serie de motive literare specifice traditionalismului: motivul satului, motivul bisericii (al clopotului), motivul bunicilor si al bibliotecii (enumerarea unor titluri de opere literare care se constituie in repere temporale).

Poezia aprtine traditionalismului prin idilizarea trecutului, prin cadrul rural, dar si prin tema timpului trecator – fugit irreparabile tempus.



Tipul de lirism

Autorul imbina lirismul obiectiv cu cel subiectiv deoarece pasajele in care se prezinta intalnirea romantica a bunicilor nu cuprind marci ale eului liric. Acestea apar insa in pasajul meditativ despre trecerea timpului si in fragmentul final al textului („si m-ai gasit zambindu-mi”).



Explicarea titlului

Titlul poeziei marcheaza identitatea dintre trecut si prezent prin asocierea adverbului leictic „aci” cu verbul la perfect simplu „sosi” si sintagma „pe vremuri”.



Comentarea secventelor lirice

Din punct de vedere structural , poezia este alcatuita dintr-un prolog (primele trei strofe), o secventa lirica in care se descrie intalnirea bunicilor, un pasaj meditativ despre timp, secventa in care eul isi prezinta propria experienta e dragoste si un epilog. Textul este alcatuit din 19 distihuri, iar epilogul este un vers izolat.

Incipitul operei constituie prologul si are rolul de a contura coordonatele spatiale si temporale, punandu-se accent pe motivul amintirii. Ideea trecerii timpului este redata prin metafore si personificari: „la casa amintirii... paienjeni zabrelira si poarta si zavor”, „hornul nu mai trage din ciubuc”.

Prima secventa lirica descrie, cu mijloacele lirismului obiectiv, intalnirea bunicilor, proiectata pe fundalul unui peisaj rural idilic. Se utilizeaza motivul bibliotecii si alte trimiteri temporale pentru a plasa intalnirea la jumatatea secolului XIX: „Pe-atunci nu erau trenuri ca azi” si „o fata in larga crinolina”. Atmosfera descrisa este romantica, iar cei doi indragostiti simt ca iubirea lor va fi vesnica: „iar ei in clipa asta simteau c-o sa ramana”.

Trecerea catre secventa urmatoare intrerupe firul idilic al descrierii anterioare si atrage atentia asupra trecerii brutale a timpului: „de mult e mort bunicul, bunica e batrana...”. Eul liric reflecteaza asupra trecerii timpului constatand cu durere efectele imbatranirii, idee sugerata prin metafora „te vezi aievea numai in stersele portrete”.

Cea de-a treia seventa poarta marcile lirismului subiectiv si realizeaza o paralela intre povestea din trecut si cea actuala: „ca ieri sosi bunica... si vii acuma tu”. Asemanarile au rolul de a sugera permanenta iubirii. Desi timpul este ireversibil, iubirea va ramane mereu aceeasi.

Epilogul poeziei cuprinde de fapt refrenul „un clopot a sunat – de nunta sau de moarte – in turnul vechi din sat”. Astfel, se reda ideea ca iubirea si moartea sunt elementele esentiale ale conditiei umane.



Elemente de prozodie (versificatie)

Nivelul prozodic al textului respecta conservatorismul specific acestui curent literar: cele 19 distihuri au rima imperecheata, ritm iambic si masura variabila.



Analiza pe niveluri de interpretare

La nivelul stilistico-textual se observa lipsa ambiguitatii si preferinta pentru epitete si personificatii in detrimentul metaforei.

Nivelul morfo-sintactic este reprezentat mai ales de utilizarea verbelor la imperfect si perfect simplu pentru a sugera apropierea celor doua povesti de dragoste.

O particularitate a nivelului lexical este folosirea cuvintelor cu tenta arhaica si regionala, „haiduc”, „potera”, „berlina”, „crinolina”, „aievea”, „pridvor”.



Concluzie

In concluzie, poezia „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat este reprezentativa pentru traditionalismul interbelic datorita temei timpului, motivelor literare specifice (satul, biserica), prozodiei si lipsei ambiguitatii.

No comments:

Post a Comment